De ce citesc?

Postare scrisă pentru concursul Libris îți scoate cărțile din wishlist și ți le trimite acasa!

Postarea asta aproape că n-a mai ajuns să fie scrisă, dacă are cineva idee cum să fac ca ziua să aibă măcar un număr dublu de ore, nu vă sfiiți, comentariile de asta sunt făcute. Revenind la subiect, dat fiind faptul că-s o ardeleancă din aia pură și dură și mereu duc treaba până la capăt, am revenit, așa cum am promis aici, cu lista de motive pentru care citesc. Mai bine mai târziu decât niciodată și, în plus, mă bazez pe faptul că poate chiar ați fi curioși să vedeți care sunt motivațiile mele pentru lectură.

Am să vă scutesc de toate clișeele posibile și imposibile, bănuiesc că până la ora asta le-ați citit cam pe toate. Lista mea e una extrem de sinceră și de personală și tare mi-ar plăcea să văd ce credeți despre ea.

Altă chestie ar fi că motivele pentru care citesc sunt cu mult mai mult de 10, dar am încercat să mă opresc la cele mai relevante. Așadar, citesc...

1. pentru că asta e meseria mea, într-un fel. Sunt filolog de formație, n-aș fi ales drumul acesta dacă nu mi-ar fi plăcut să citesc și, mai mult, dacă n-aș fi fost conștientă că voi face asta toată viața. După cum bine știți, cele mai bune rezultate sunt obținute dacă munca e făcută cu drag și cu plăcere și hai să spunem că n-aș vrea să îmi schimb traseul profesional.

2. pentru cercetarea academică (o muncă ce nu se termină niciodată), ba pentru o lucrare, ba pentru documentarea vreunui curs sau, pur și simplu, pentru că o direcție sau alta mi se pare interesată și demnă de aprofundat. În plus, mereu am de scris câte ceva la modul științific sau academic și e imposibil să scrii dacă nu ai o bază solidă, documentată în spate. Notele de subsol sunt prietenele mele cele mai bune și bibliografia la fel.

3. pentru că nu există loc mai interesant pe pâmânt decât biblioteca/librăria, unde, pe testate pot să stau cu orele. Am lăsat-o mai moale cu cumpăratul de cărți din simplul motiv că în cel mai scurt timp n-o să mai am unde dormi de câte cărți mă înconjoară, dar asta nu înseamnă că am renunțat la visul de a avea o cameră specială pentru bibliotecă, unde să așez frumos și structurat toate cărțile care îmi sunt dragi, adunate de-a lungul timpului și toate cele care vor mai veni. La bibliotecă știu aproape toate cărțile de parcă ar fi ale mele și totuși uneori nu mă pot decide decât foarte greu și nu mă pot desprinde de acel spațiu. Și da, exact ca Borges, îmi închipui raiul sub forma unei biblioteci.

4. pentru că urăsc să pierd timpul și să mă plictisesc. Am de așteptat undeva? Am de mers mai mult de două stații cu autobuzul? În mod sigur în geanta mea se va regăsi cel puțin o carte, eventual și a doua sau chiar a treia dacă estimez că prima nu mai are suficiente pagini rămase sau dacă aș putea avea chef să variez. N-am niciun fel de problemă în a citi mai multe cărți în același timp, chiar romane, deși mai nou cel puțin o carte e de teorie/critică/metodică și tot așa. Nu vreți să știți cu câte cărți plec în vacanță (deși aici a reușit hubby să mă mai tempereze). Pe de altă parte, nimic nu mă frustrează mai tare decât să rămân neacoperită la capitolul materiale de citit, sunt în stare să citesc tot ce prind ca să evit plictiseala. 

5. pentru că mereu cartea e mai bună decât filmul. Dar mereu, eu încă n-am găsit nicio excepție, tare m-aș bucura să îmi semnalați măcar una. Mai am un obicei ciudat: citesc cartea și apoi văd filmul și invariabil îi înnebunesc pe cei care se uită la film cu mine cu replici de genul Dar în carte e altfel, e așa și pe dincolo...La rigoare, sunt capabilă să fac ample studii comparative carte-film. Deh, pasiuni ascunse de filolog!

6. pentru că în acest fel îmi servesc constant provocări. Eu sunt genul de om care are liste cu ce citește, trebuie să țin mereu o socoteală și mai ales să mă autodepășesc. Luna asta s-au adunat 16 cărți citite, să zicem? Luna viitoare obligatoriu trebuie să fie mai multe. Am constatat că funcționează, citesc din ce în ce mai mult. Pe de altă parte, am și norocul de a fi destul de rapidă la lectură și dacă am o zi foarte bună pot da gata până la 3 cărți (asta însemnând vreo 600 de pagini în total). Sunt curioasă dacă îmi pot depăși recordul în vigoare.

7. pentru că am nevoie de Poveste. Și nu orice poveste ci una din cărți, citită, nu pur și simplu vizuală pentru că dacă n-aș face mofturi vizavi de forma de prezentare, aș fi perfect mulțumită cu filmele și serialele. Ei bine, nu sunt suficiente pentru mine imaginile primite de-a gata, trebuie să îmi imaginez eu totul așa că o lume fără ficțiune, fără text e absolut de neconceput pentru mine. Și ca să mă explic, pun semnul egalității între poveste și ficțiune, în orice formă ar veni ea, dar și cu textul metaficțional, teoretic sau critic mă împac de minune. 

8. pentru că primesc modele de așa da și așa nu. Aici aș lărgi un pic sfera discuției pentru că deja mă refer și la ce citesc pe net (ați fi surprinși la cât text scris suntem expuși zilnic), de exemplu. N-ai cum să faci personal toate greșelile și să tragi toate învățămintele așa că experiența altcuiva e binevenită, mai ales dacă ești dispus să înveți din ea. Orice personaj din orice roman poate servi drept model pozitiv sau negativ iar de cărțile de teorie nici nu mai vorbesc.

9. pentru că am nevoie mereu de argumente pentru părerile mele. Să mă explic: nu-mi place să fiu în ceață într-o discuție de exemplu sau într-un anumit domeniu cu care mă întâlnesc relativ frecvent, așa că ariile mele principale de interes sunt mereu hrănite de lecturi. Plus de asta, unele păreri se pot cristaliza foarte frumos dacă te expui la o serie de idei chiar contradictorii, e mult mai probabil ca propria părere să devină argumentată la modul informat.

10. pentru că altfel nu pot, nu aș fi persoana care sunt azi dacă n-aș fi citit și dacă n-aș vedea în lectură o activitate zilnică esențială, ca spălatul pe dinți sau ca demachiatul, ca să vă amintesc că suntem totuși pe un blog de beauty. Nu înțeleg cum unii oameni pot trece prin viață fără să deschidă prea multe cărți, tipul ăsta de existență pur și simplu nu îl concep. Nu am încredere în oamenii care n-au măcar o carte acasă și da, recunosc cu mâna pe inimă, oamenii care citesc mi se par mai frumoși, în primul rând pe interior. Chiar cred în adevărul citatului de mai jos:

Ar mai fi extrem de multe de spus pe tema asta, aș putea scrie despre citit cel puțin până mâine pe vremea asta, fără teama că aș putea acoperi mare parte din subiect. Trebuie să recunosc că asta e poate cea mai personală postare a mea de până acum, mi se pare că vă spune mai multe despre mine decât ultimele achiziții de cosmetice. 

Acum vă întreb pe voi: de ce citiți? Care e ultima carte începută? (întrebarea mea preferată) Aveți sugestii de lectură pentru mine?

Ca de obicei, aștept cu mare drag ideile, părerile și comentariile voastre!

Postare scrisă pentru concursul Libris îți scoate cărțile din wishlist și ți le trimite acasa!