marți, 12 februarie 2013

Review: Cremă pentru mâini Alexandra

Alexandra scrie despre Alexandra. Crema de mâini Alexandra, nu intrați la idei că m-am apucat să dau tot din casă și să vă spun cele mai ascunse secrete ale mele. Care oricum nu există, deci să continuăm. Ați făcut cunoștintă cu crema de mâini Alexandra (care are și o soră destinată călcâielor) o dată cu Trăistuța fermecată de decembrie, când cei de la Dacic Cool au fost tare drăguți și au trimis una și pe adresa mea. V-am vorbit despre Trăistuță aici, Trăistuță care, apropo, își schimbă conținutul lună de lună iar în februarie vă propune niște produse foarte interesante și utile.

Dar, având în vedere că vedeta acestei postări este crema de mâini, haideți să vedem cum se prezintă la capitolele cu care v-am obișnuit deja:

Preț: 5,99 lei, aici. În magazinele naturiste n-am idee cât este.

Cantitate: 200 ml, o cantitate uriașă comparativ cu cremele de mâini obișnuite.

Termen de valabilitate: crema mea expiră în octombrie 2013, indicat fiind ca produsul să se păstreze la 15-25 grade Celsius, în ambalajul original.

Mod de utilizare: Se aplică prin masaj ușor după fiecare spălare a mâinilor sau după utilizarea detergenților (indicațiile de pe ambalaj, mai jos o să vă povestesc cum o folosesc eu).

Ce promite: protejarea pielii împotriva deshidratării excesive ca urmare a utilizării detergenților. Pielea devine netedă, elastică și catifelată. Produs cu substanțe active naturale (conform ambalajului). Nu sunt un as în citirea ingredientelor, dar substanța activă naturală pe care am întâlnit-o eu în lista cu compușii produsului este Chamomilla recutita, adică binefăcătorul mușețel.

Ce face: în primul rând, se ține de cuvânt la capitolul hidratare. Folosesc crema de când am primit-o, adică din decembrie, mi-a menținut mâinile într-o stare optimă de hidratare, n-am avut probleme cu usturimea datorată uscării excesive decât dacă mai săream peste o aplicare sau două și în același timp omiteam mănușile. Și nici atunci nu mă confruntam cu o situație limită sau cu ceva care să nu se poată rezolva rapid. Pot afirma cu mâna pe inimă că iși face treaba chiar dacă nu e aplicată cu religiozitate, adică după fiecare spălare a mâinilor sau utilizare a detergenților. Mie mi se mai întâmplă să mai sar câte o aplicare în câte o seara și ceea ce îmi place foarte mult la produsul acesta este că nu e un capăt de țară dacă fac asta, mâinile își mențin un nivel rezonabil de hidratare, nu mă strâng și nici nu mă ustură.

Adevărul adevărat e că nu am un contact prea intens cu detergenții. Adică da, cu Fairy mă întâlnesc zilnic, uneori de mai multe ori. Alți detergenți, ca cel de rufe (pe care oricum îl torn cu măsura în mașina de spălat), soluția pentru baie sau pentru spălatul podelelor nu îmi sunt chiar străini, dar e clar că nu-i folosesc zilnic și oricum, încerc să îmi reduc expunerea la ei. Dacă chiar e cazul, apelez la mănuși și uite așa nu pot să vă lămuresc foarte bine dacă această cremă poate ajuta în cazul unei utilizări excesive a produselor de curățenie. Pot doar să vă spun că în limite rezonabile nu există probleme dar adevărul e că nici nu mi-am tentat norocul, am experiențe foarte dureroase cu o dermatită de care sper să fi scăpat. 

Să vă mai vând un mic pont: crema asta e absout bestială nu numai pentru mâini ci și pentru picioare. În lipsa cremei Alexandra pentru călcâie am folosit-o cu succes (de faptul soțul drag din dotare, ca să fiu mai precisă) și pentru masajul și hidratarea tălpilor. Nu vă explic ce minunat e să beneficiezi de un masaj al picioarelor (masaj care e în principiu o plăcere) realizat cu ajutorul acestei creme. Asta chiar că trebuie să încercați acasă dacă aveți, bineînțeles în dotare sau prin apropiere o pereche de mâini pricepute. Partea foarte frumoasă a acestei practici este că picioarele rămân hidratate cel puțin o zi (masajul aplicat seara are efecte și în ziua următoare, mai mult nu știu dacă durează pentru că eu aplic tradiționala metodă a apei și a săpunului). 

Ce mi-a plăcut: Cele trei paragrafe de sus ar trebui să vă lămurească în această direcție. Dacă nu, vă mai ofer un argument. Cantitatea este una suficientă pentru o aplicare compulsivă pe mâini, dar și pentru masaje relativ regulate ale picioarelor (unde e nevoie de o cantitate puțin mai mare decât pentru o simplă aplicare pe mâini). Eu vă ziceam ca am crema din decembrie, am abuzat efectiv de ea și tot mai am jumătate. Alte creme și-ar fi dat duhul de 2-3-4 ori în timpul ăsta. Plus că, în mod clar, n-ar fi costat 6 lei pentru ditamai cantitatea de 200 de ml. 

Ce nu mi-a plăcut: O să ziceți că sunt cârcotașă, dar și capitolul ăsta trebuia bifat. Când am deschis pentru prima dată crema, mirosul ei mi-a adus aminte de ceva din copilărie și, după atâta utilizare, tind să cred că așa mirosea detergentul care se găsea atunci. Parfumul, deși ultimul pe lista de ingrediente, este destul de persistent și în unele seri mi se pare prea mult. Dar, pe de altă parte, se mai întâmplă să am probleme cu mirosurile în general. Poate că n-ar fi însă rău ca producătorii să se gândească la schimbarea mirosului sau, de ce nu, la renunțarea completă, nu m-ar deranja absolut deloc o cremă fără miros.

Un alt minus este ambalajul, nu atât forma de tub (care este cât se poate de ok și de igienică) cât modul în care este conceput sistemul de închidere. Crema este prevăzută cu un capac care se înșurubează, astfel că este dificilă manevrarea ei cu o singură mână, ceea ce este de dorit mai ales după momentul aplicării. Pe de altă parte, la cât costă crema și la ce face, să zic săru-mâna că nu vine într-un plic, cu mențiunea Descurcă-te! Dacă chiar am pretenții de sistem șmecher de închidere, nu mă oprește nimeni să dau 10-15 lei pe 100 ml de cremă. 

Per total, crema e un produs pe care cu siguranță îl veți mai vedea pe blog. Pentru mine este esențial faptul că a ținut dermatita la distanță iarna asta și că mi-a menținut mâinile (și picioarele) hidratate. 

Voi ați avut crema asta? Cum vi se pare?
Comentariile, ideile și părerile voastre mă bucură oricând așa că le aștept cu mare drag!

sâmbătă, 9 februarie 2013

Shopping 2013 (2)

Se vede treaba că trebuie instaurată o nouă rubrică pe blog: Shopping 2013. Pe episoade, să fie treaba completă. Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, puteți găsi aici primul episod al sezonului. 

Pentru a doua postare de acest gen, protagoniștii sunt o comanda Avon și una Mya Shop. Adică drăguții aceștia:


După cum vedeți, evit să devalizez portofelul, prefer comenzi mici și strict cu produse care să îmi trebuiască, și așa mă lupt să reduc pe cât posibil cumpăratul doar de dragul de a cumpăra nu și de a folosi. Am zis că încerc, nu că-mi și iese, altfel n-aș avea vreo 6 creme de față, ce-i drept de la diferite branduri și având fiecare scopul ei. 

Dar să revenim. În imaginea de mai sus puteți admira un fard mono Color Trend, o apă de toaletă Summer White, un dotting tool cu pensulă la celălalt capăt și minunata paletă Respect de la Sleek. 


Apa de toaletă este un mini experiment de fapt. Vă povesteam că mi-e tare greu să suport parfumurile și o lungă perioadă de timp le-am evitat. Acum am zis, ori eu ori ele. Așa că mi-am luat inima în dinți și am comandat Summer White, un parfum care îmi aminteam eu că miroase rezonabil și mai ales suportabil pentru nasul meu cel sensibil și alergiile lui. Nu mi-am făcut mari speranțe, nici nu mai eram sigură că îmi amintesc ca lumea cum miroase, dar la 19,99 lei, cât am dat pe Summer White, nu era mare pierdere nici dacă nu îmi plăcea. Ei bine, imediat ce a sosit am dat un puf pe încheietură, inițial mi s-a părut nu prea interesant și chiar mă pregăteam să îl bag la pierderi. Însă am început să îl folosesc și dimineața. Rezultatul? Îmi place mult, miroase exact cât trebuie, îl simt de-a lungul zilei și deși nu fac exces, sta pe poziții până seara și îmi face ziua mai bună. Tehnic vorbind, se încadrează în categoria parfumurilor florale, având ca dominante olfactive frezia, iasomia și moscul alb. Problema e că acum am căpătat curaj și încep să mă tenteze și alte parfumuri, ca Outspoken de pildă sau Rare Pearls. 

Pensula pentru modele pe unghii mi-am luat-o pentru că mi s-a pus pata inexplicabil dar și ireversibil pe buline. Așa că mi-am comandat instrumentul acesta, l-am luat cu 9 lei (8,99 lei în campania 2/2012) și beneficiez și de un capăt tip pensulă, numai bun de tras dungi. Acum mai rămâne să îmi adun curajul să îmi fac buline și dungi pe unghii, chestie care, după toate aparențele (de 2 săptămâni umblu cu unghiile nelăcuite), va mai dura un pic. 



Fardul Color Trend se numește Champagne Wishes, mi-a atras din prima atenția în catalog pentru că cele două nuanțe chiar le folosesc des în machiajul de zi cu zi. Champagne Wishes înseamnă un bej/crem cu tentă de rozaliu și un maro care promite, ambele conținând mici particule de sclipici auriu, care se vede mai bine în fardul închis. Bineînțeles că am poze și mai în detaliu și chiar swatches. 



Aici am insistat foarte puțin, deci aproximativ un strat


Două straturi sau mai multă putere de convingere

L-am purtat o singură dată într-u machiaj și tocmai sclipiciul de care vă ziceam mi-a cam dat bătăi de cap, s-a cam întins peste tot, și unde am vrut și unde n-am vrut, așa că o să păstrez fardul, care altfel e reușit, pentru acele ocazii când am nevoie să sclipesc. 

Am lăsat pentru final ce e mai bun și mai interesant. M-am gândit, m-am răzgândit, am analizat și comparat și până la urmă mi-am comandat paleta Respect de la Sleek, în ideea în care dacă luam alta sigur mi-ar fi părut rău după ea. Acum, că e a mea, pot să declar cu mâna pe inimă că e mult mai faină decât o vedeam eu pe bloguri sau în poze și tare mi-e că s-ar putea ca Oh So Special să fie detronată, cel puțin pentru moment. 

Ambalajul este la fel de elegant ca la celălalte truse, negrul mat al carcasei mă dă pe spate și singura mea speranță e că inscripția Shagri-la Collection RESPECT mă va împiedica să o confund cu cealaltă. 


Și privire în interior:


De la stânga la dreapta și de sus în jos avem așa: pe primul rând Gladys White, James Brown (mă înnebunește culoarea asta, e bestială), Shalamar, Count Basi Beige, Aretha Orange și Otis Red și pe al doilea Roberta Black, Vandellas (un vișiniu absolut superb), Cameo Cream, Motown Mink, O'Jays și New Jack Pink. 8 nuanțe mate și 4 perlat-sidefate (James Brown, Aretha Orange, Motown Mink și O'Jays). Cu toate că cele 4 nuanțe din dreapta par turbate, singura care probabil o sa fie nebăgată în seamă este Aretha Orange, deși, poate cu moderație nu va arăta rău deloc. Nuanța de roz este mult mai calmă pe piele iar O'Jays, împreună cu James Brown, îmi ridica tensiunea, cred că pentru un machiaj mai glam se completează perfect. 

Hubby m-a susținut intens să îmi mai iau o paletă dar din cele disponibile nu mă tenta niciuna. În acest moment poate aș ceda fără rezerve în fața celei Matte Darks, dar trăiesc oricum cu speranța că vor apărea și alte palete în ediție limitată pe care să mi se pună pata necondiționat. Vă țin la curent oricum.

Ce părere aveți despre achizițiile mele? Vouă ce v-a făcut cu ochiul de curând de la Avon sau din alte părți?

Părerile, comentariile și ideile voastre mă bucură oricând așa că le aștept cu mare drag!