Momentan testez...

Vreau să inaugurez o rubrică nouă pe blog, intitulată Momentan testez.... Aici o să scriu periodic despre diferite produse pe care le am în teste (da, fix ca la mașini) și despre care intenționez apoi să scriu review-uri. Dacă vreți, un fel de preview-uri pentru postări ulterioare.

Așadar, momentan testez următoarele produse:
- ser contur ochi și buze de la Gerovital Plant
- șampon și balsam leave-in din gama Sebum Control de la Gerovital Plant
- cremă hidratantă de zi cu miere și cimbrișor de la Bioten
- pudră compactă minerală Essence
- balsam de buze Carrefour (detalii la vremea potrivită)
- lip-gloss Vibrant Curve Effect de la Max Factor (nuanța 06 Vibrant)
- Luscious Liquid Lipstick de la Elf (nuanța Baby Lips)

Care din produsele de mai sus vi se pare cel mai interesant? Despre ce vreți să scriu prima dată?

Favoritele lunii februarie

Era cât pe-aci să se facă 1 martie și eu să uit să scriu despre produsele pe care le-am folosit cu drag în lune februarie. Noroc că există alte bloggerițe mult mai harnice decât mine. Trebuie însă să recunosc rușinată că mi-am simplificat machiajul (în sensul că am redus din complexitatea combinațiilor și din varietatea lor), am mers mai mult pe staple make-up, adică acele machiaje pe care pot conta în zilele în care nu dau pe-afară de inspirație, acele combinații care nu mă lasă la greu și pe care le pot realiza de la rapid la extrem de rapid (recordul deținut în prezent e de 5 minute pentru un full make-up). Așadar, favoritele lunii februarie sunt:

1. Trio Seventeen Spring Orchids (nuanța 43):

Ador cele două nuanțe de pe rândul de jos, movul mai închis este pur și simplu divin, nici prea mov nici prea închis, are o textură genială, cel puțin pentru mine. Reușesc să fac exact câtă umbră e nevoie pentru un machiaj de zi care să fie totuși interesant.

2. Fard mono Seventeen Ivory (nuanța 16)

Am făcut săpături adânci pe site-ul Seventeen, dar se pare că această nuanță de fard mono nu face parte din colecția actuală, astfel că nu l-am găsit pentru ilustrare. Este un bej delicat, culoare și iluminare în același timp, îl port de obicei cu un fard maro satinat de la 17 (marcă Boots) și am descoperit cu ocazia asta că uneori un fard mat (cum este Ivory) face casă bună cu unul satinat sau chiar sidefat. Rezultatul e cel puțin interesant, mai ales că Ivory mai taie un pic din sclipiciul maroului (eu oricum nu port farduri excesiv de sidefate), dând în același timp machiajului o finețe și o eleganță care îmi dau încredere în mine atunci când îl port, mai ales că această combinație este ideală pentru un machiaj office, pentru serviciu. 

Cum vă spuneam, nunța exactă nu am reușit să o găsesc (și aș fi bună de legat dacă aș încerca să îi fac poză la ora asta), dar sunt convinsă că se mai găsește la standurile Seventeen. Încerc totuși o aproximare: Ivory este undeva între aceste două nuanțe, ambele Seventeen (primul e 45, Pearl și al doilea, 278, Elegant Cream):

3. Cremă pentru mâini cu gălbenele de la Alverde

Crema a fost cadou de bun venit de la cea mai bună prietenă a mea și am folosit-o din prima zi: are o textură intermediară, nici prea light dar nici prea groasă, se absoarbe repede și, cel mai important, îmi protejează mâinile de eczema îngrozitoare care mă chinuie uneori și de crăpăturile dureroase cauzate de vânt și ger.

4. Fond de ten Maybelline Affinitone Mineral (nuanța 30)

M-am întors la dragul meu fond de ten imediat ce nesuferitul Maybelline Pure Mineral (cică echivalentul lui, nedisponibil în România) și-a dat sufletul, moment în care aproape am dat party. La Affinitone nu am găsit nunța pe care o luam de obicei și, cum trebuia totuși să îmi iau fdt pentru că eram efectiv în pană, am ales nuanța 30, Sand, de care m-am ferit multă vreme, dar care arată neașteptat de bine pe fața mea. 

5. Șervețele demachiante Elmiplant Skin Moisture

După atâta machiaj, e nevoie și de demachiere, nu? Șervețelele de la Elmiplant mă scot din încurcătură de fiecare dată când nu am chef sau energie să mă complic cu demachiatul care se spală sau cu cel micelar. Știu că nu e chiar cel mai indicat să te demachiezi folosind șervețele, nimic nu egalează demachiatul cu cremă de spălare, însă uneori e necesar și cu atât mai indicat cu cât primele variante nu sunt viabile. Și oricum, e muuult mai bine să te demachiezi chiar și cu șervețele decât să te duci la culcare nedemachiată (unul din cele mai mari no-nos cosmetice pentru mine).

Pentru voi care au fost produsele pe care le-ați folosit cu cel mai mare drag în februarie? Vă face cu ochiul vreunul din cele prezentate de mine? Vreți review la unul sau mai multe din ele? Dacă da, nu e nevoie decât să îmi spuneți și mă execut. În rest, o să revin cu o leapșă (despre care toate bloggeritele spun că sunt ultimele care au făcut-o când nu sunt, eu cred că o să fiu ultima), dar și cu continuarea serialului despre diferitele tipuri de fond de ten de la Maybelinne pe care le-am testat până acum.

Serial FDT Maybelline: Pure Makeup

OK, sa stabillim din start o chestie: sunt un blogger lazy, nu știu dacă mai acceptați scuze și justificări de la mine (dacă e totuși cineva care le vrea, here they are: 1. căutarea unui job, misiune încheiată cu succes, din moment ce a trebuit să aleg între trei variante și 2.activități specifice unei miresici de 2011). 

Că tot am lămurit-o și pe asta, vreau să încep azi o serie de postări care au ca temă tipurile de fond de ten de la Maybelline, cu două precizări: nu sunt plătită pentru a scrie aceste postări (deși nu m-aș supăra) și o să scriu doar despre acele produse pe care le-am încercat pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp și despre care pot emite păreri pertinente și argumentate.

Primul pe listă este fondul de ten Pure Makeup. Este FDT-ul pe care l-am folosit pe toată durata liceului, de prin clasa a 10-a până am absolvit. Acum nu se mai găsește, l-au scos din producție și de aceea mă bazez strict pe amintiri acum, când vă povestesc despre el.

Prețul lui nu era unul exagerat: gândiți-vă că mi-l puteam permite, în condițiile unui buget de liceană care nu are tatăl patron și mama manager. La nivelul prețurilor de azi, aș estima că era până în 20 de lei și bineînțeles, conta mult de unde îl luam. Dacă nu mă înșel, îmi luam nuanțele 20 sau 21, pe care ulterior mi le-am luat și la alte fdt Maybelline (ei sunt destul de constanți în numerotarea nuanțelor, care sunt cam aceleași la toate fdt-urile). Acum știu mai bine, am avansat la zona 30-40, dar asta e o altă poveste.

Marele plus al acestui produs era că baza fdt-ului era apa, și deci Pure Makeup era cu atât mai indicat tenurilor cu probleme, mai ales că se lăuda și că este non-comedogenic. De aceea, textura sa era una light, se întindea ok și rezista destul de mult.

V-am mai povestit că nu am fost scutită de minunata acnee, astfel că la un moment dat chiar am simțit nevoie să folosesc fond de ten, pentru a acoperi ceea ce era de acoperit. Astfel, cu o consistență de gel-cremă, cum apare și pe ambalaj (eu aș zice mai degrabă că avea consistență lichida), Pure Makeup îmi oferea o acoperire medie, însă suficientă chiar și în cazul unor urme inestetice sau a unor coșuri mai cu personalitate.

Pure Makeup era destinat unui ten mixt, poate chiar gras și nu îmi amintesc să fi avut probleme cu luciul. Își făcea onorabil treaba, matifia suficient și rezista o zi întreagă pe față, sau cel puțin cât dura o zi de școala (atâta timp cât era necesar să arăt ok, nu ca o colegă de care ne distram copios de fiecare dată când apărea la școală cu fdt-ul tip mască sau rujul întins pe jumătate de față după o sesiune de mozolit cu simț de răspundere cu prietenul ei). 

Ce mi-a plăcut la el probabil că nu o să pot enumera în detaliu, pentru că, până la urmă, au trecut atâția ani de atunci. Țin minte însă că inițial am folosit vreo 2 sau 3 tuburi de fdt Miss Sporty (cel pentru matifiere) și, după ce am descoperit Pure Makeup, nu m-am mai întors la el, preferându-l pe acesta atâta timp cât s-a fabricat. Totuși, nu am suferit prea mult când a dispărut, mi-am mutat atenția asupra altor fdt-uri de la Maybelline, despre care o să vă povestesc în postările viitoare. Pe scurt: acoperea bine, îmi plăcea consistență și aspectul final, prețul nu era deloc mare, mă făcea să mă simt mai bine în pielea mea chiar și în zilele în care tenul meu nu coopera.

Ce nu mi-a plăcut la el? Din nou, lucrez cu o memorie care nu e chiar strălucita, plus că pe vremea aia nici nu eram a beauty addict, ca să știu la ce să fiu atentă. Ceea ce știu sigur e că nu era rezistent la transfer și mă trezeam cu haina de iarnă murdară de fdt. Din nou, nu este singurul fdt cu acest păcat, însă o dâră de fdt pe haină este nu numai inestetică, dar pe mine personal mă și enervează de la un punct încolo. Un alt minus este poate acoperirea medie, care nu mă mulțumea pe deplin și uneori trebuia să folosesc și corector pentru a masca anumite coșuri sau urme.

Per total, Pure Makeup de la Maybelline mi-a plăcut, de aceea l-am și folosit atâția ani (vreo 3, după estimările mele). Dacă s-ar mai produce, probabil l-aș alege pentru perioadele de vară, datorită calităților sale matifiante și a acoperirii medii (care acum mi se potrivește de minune). 

Voi aveți produse cosmetice de care să vă amintiți cu drag? Care sunt ele?

Favoritele lunii ianuarie

Vroiam mai demult să am şi eu postări intitulate Favoritele lunii X, mi-au plăcut de prima dată de când le-am văzut la alte bloggeriţe. M-am cam codit eu până acum, că nu mergea să încep cu luna noiembrie sau decembrie (sau oricare altă lună, oricum ideea era că încercam să găsesc o scuză), dar acum nu mai am loc de întors, aşa că inaugurez şi eu cu mult fast aceast rubrică.

1. Trusă de farduri H&M: 

Pozele sunt luate de pe net, la ora asta n-am nici cea mai mică şansă să îmi iasă nişte poze măcar acceptabile. Iniţial am luat o trusă identică prietenei mele, ca parte a cadoului de ziua ei. N-a fost mult, 5,95 euro, și a fost luată evident, de la H&M, faimosul brand de haine and co. Buuun. Mi-au plăcut culorile foarte mult, dar nu eram prea încrezătoare în calitatea fardurilor pentru că, până la urmă, H&M e brand de haine şi nu de cosmetice. Prietena mea a fost însă extrem de încântată de trusă, a lăudat-o cu un argument suprem, acela că îi ţin fardurile din ea, chiar dacă de obicei are probleme cu rezistenţa lor. Tot eram un pic sceptică, mă bucuram pentru ea, dar mă ţineam băţoasă că nu mai am nevoie de încă o trusă pentru că aveam deja 3 (88-ul, s104 de la Nyx şi încă una, un no-name despre care o să citiţi în curând). Şi aici vine partea amuzantă: când m-am decis într-un final să o cumpăr, normal că nu mai era de găsit. Am suferit în tăcere vreo lună şi ceva, eram convinsă că o s-o aducă înainte de Crăciun, dar n-a fost aşa. De fapt şi de drept am găsit-o abia în ianuarie. Nu îmi pare deloc rău ca am aşteptat atâta, o folosesc aproape zilnic, culorile sunt pigmentate şi frumoase şi, într-adevăr, rezistente chiar şi fără primer, deşi mie îmi place să îl folosesc ca să le fac mai vibrante.

2. Loţiunea micelară Ivatherm

Mai nou o folosesc seară de seară la demachiat, deşi înainte mi-era un pic lene, pentru că demachiatul cu loţiune necesită un pic mai mult timp decât demachiatul la care recurg eu în mod obişnuit, cel cu gel demachiant şi apă. Mai mult, mi se pare că face minuni pentru tenul meu, în sensul că scoate la lumină toţi monstruleţii mai mari sau mai mici care fuseseră timizi până acum. De n-ar avea gustul ăla amar ar fi şi mai bine (da, am talentul extraordinar de a o gusta, nu ştiu cum fac de îmi ajunge şi pe buze şi din nefericire, prietenul meu e şi el victimă a amărelii dacă mă pupă după ce mă demachiez, şi asta se întâmplă cam des).

3. Bioten cremă exfoliantă cu miere şi sâmburi de caisă

 

Am revenit la acest produs după o pauză mai mare, în care am mai călcat strâmb şi cu alte produse, care nu au funcţionat la fel (îmi pare rău, Bioten dragă, promit că nu mai fac până data viitoare). Oricum, îmi place la acest scrub textura destul de light şi particulele exfoliante destul de puţin agresive, astfel că pot folosi produsul chiar şi o dată la două zile, nu doar săptămânal. Sunt la al doilea tub, primul a făcut parte dintr-un Project Pan, mă cam plictisisem de el şi vroiam să se termine cât mai repede, dar când m-a lovit o mică alergie alimentară (care s-a manifestat prin mici bubite pe frunte), tot scrubul Bioten m-a scos din necaz, chiar dacă nu din prima şi nu cu efecte spectaculoase la prima vedere.

4. Demachiant cremă pentru ten uscat de la Estee Lauder

 
Am primit de Crăciun varianta full size a acestui demachiant (mulţumesc, Andreea!) și, la mărimea pe care o are (125 de ml) dar mai ales datorită texturii, cred că o să mă țină cel puțin un an, chiar dacă îl folosesc zilnic. Este atât de concentrat încât nu îmi trebuie decât un firișor de aproximativ 1,5 cm pentru a demachia întreaga față, cu tot cu rimel. În unele seri am pur și simplu chef de ceva mai rapid decât demachierea cu loțiune micelară, așa că rezolv treaba în 2 timpi și 3 mișcări cu acest demachiant. Nu e loc de comparație între demachiantul cremă și loțiunea micelară, fiecare are rolul său, însă marele plus la acest produs e că nu are amăreala de care vă povesteam că mă deranjează la Ivatherm (bine, recunosc, aici sunt și eu mimoză, din cauza rinitei alergice sunt mai sensibilă). Pentru mai multe informații despre acest demachiant, click aici, unde găsiți un review complet.

5. Pensula pentru fard de ochi de la H&M

Să ne lămurim: eu sunt fan pur și dur al pensulelor. Pentru mine, pensulele (mai ales cele pentru fard) sunt echivalentul pasiunii microbiste. Sau oricărei pasiuni vreți voi. La ultima numărătoare, aveam aproximativ 60 de pensule (nu numai de ochi, că nu sunt chiar așa dusă), despre care vă voi mai povesti în curând. Am și pensule Elf, dar și EcoTools, și totuși când îmi aleg pensulele pentru un anumit machiaj și cea de la H&M îmi pică în mâini, am parcă spor mai mult la pictat. Nu a fost deloc scumpă, 3 euro am dat pe ea, un pic mai mult decât o pensulă Elf. Ce îmi place extrem de mult la ea este faptul că e foarte pufoasă, fluffy în termeni pensulistici, și mi se pare că pot așeza fardul pe pleoapă mult mai bine dacă o folosesc. De asemenea, îmi place mult și designul ei elegant (seamănă un pic cu pensulele Mac pe care le-am văzut live, dar care nu m-au dat deloc pe spate) și faptul că e destul de solidă. N-am avut nicio problemă cu ea, nu a năpârlit și nici nu i s-a desprins mânerul.

Voi ce produse favorite aveți pentru luna ianuarie? Ați încercat ceva nou și care v-a plăcut? Aveți favorite noi? Sau mai vechi?

Cremă antirid pentru ochi Bioten

Teoretic, n-ar trebui să folosesc încă o cremă de ochi antirid, şi cu atât mai puţin una destinată segmentului de vârstă de peste 30 de ani, după cum este indicat pe ambalajul cremei de ochi antirid cu Royal Jelly (lăptişor de matcă, mai pe româneşte) şi proteine din grâu.

Din nefericire, nu mai ştiu care e povestea acestei creme şi de ce am ales-o tocmai pe ea. Probabil că piticeii mei referitori la ridurile de sub ochi (nişte linii fine, cel mai probabil de expresie) s-au adunat într-o zi, au făcut şedinţă şi au ajuns la concluzia că aşa nu se mai poate. Aşa că Alexandra s-a dus frumuşel în Carrefour, a studiat ofertă şi a plecat acasă cu un tubuleţ mic şi drăgălaş, căruia nu i-a dat prea multe şanse. Daaar, cum se întâmplă de obicei când nu ai prea mari aşteptări de la un produs, ai şi surprize. De data asta, plăcute.

Hai să o luăm sistematic, la bani mărunţi, ca să vă puteţi face o impresie despre această cremă.

Preţ: pentru un tub de 15 mililitri plătiţi între 9 lei şi 12 lei, în funcţie de magazin. Vă sfătuiesc să alegeţi hipermarketurile atunci când se poate, au oferte mai bune în ceea ce priveşte preţul anumitor produse de beauty. Tot ca regulă generală, am observat că produsele Bioten sunt un pic mai ieftine decât cele Elmiplant, deşi brandurile sunt surori.

Ce promite: crema antirid pentru ochi, cu lăptişor de matcă şi proteine de grâu este testată oftalmologic şi nu conţine parabeni. Noua Cremă pentru Ochi Bioten este special concepută pentru a preveni apariţia ridurilor fine, în timp ce diminuează apariţia cearcănelor. Da, uitasem să vă spun că practic crema are o dublă acţiune, atţt împotriva ridurilor, cât şi împotriva cearcănelor.

Cum se foloseşte: crema se aplică de 2 ori e zi, o dată dimineaţa şi o data seara, pe zona curată din jurul ochilor, folosind mişcări delicate. Aici trebuie să îmi fac mea culpa: niciodată, dar absolut niciodată nu folosesc crema dimineaţa, pentru mine e cremă de seară.

Ce face: iniţial am fost tentată să zic că această cremă nu face mare lucru şi că mă dau cu ea pur şi simplu ca îmi place textura, care e una semi-fluidă, delicată şi care se absoarbe rapid. Parfumul nu e nici el prea rău, la fel de delicat şi deloc agresiv chiar şi pentru rinita mea alergică. Dar, dupa cum spuneam, produsul s-a dovedit a fi una din marile descoperiri de beauty pe care le-am făcut până acum. Trebuie să vă introduc un pic în atmosferă: programul meu de somn e unul cel puţin sadic, în sensul că mă bag în pat de obicei la ora la care alţii deja trec în faza a doua sau a treia a somnului. Ceea ce, cuplat cu o trezire relativ devreme, nu are acum să aibă efecte pozitive asupra cearcănelor şi ridurilor. Cu alte cuvinte, mi-o fac cu mâna mea. Dar, din fericire, am un mic secret, în persoana cremei Bioten. Indiferent cât de târziu mă culc şi cât de puţine ore dorm, zona din jurul ochilor nu mă trădează, asta cu condiţia să mă fi dat cu o seară înainte cu crema de ochi. Cu ochii în sine e altă problemă, ei mă dau de gol şi când am febră sau alte probleme, aşa că lor nu am ce să le cer. Totuşi, să nu vă închipuiţi că face minuni împotriva acelor cearcăne încăpăţânate, din fericire, nu am aşa ceva. Am numai cearcăne de bun simţ în general, şi scap rapid de ele cu un pic de somn (varianta optimistă) sau cu cremă (varianta cea mai folosită). În ceea ce priveşte ridurile, iar nu am de ce să mă plâng. Sunt convinsă că fără această cremă, ridurile mele şi-ar lua libertatea de a-şi face de cap cum vor. Aşa, le ţin sub control. Bineînţeles că nu am cum să scap de ele fără o cremă serioasă, dar mai amân momentul pentru că nu prea am încredere în cremele care promit marea cu sarea.

Nu vă învăţ să aveţi un stil de viaţă aiurea, propunând trucuri care să vă scoată din belea, dar ideea e că această cremă vă poate scoate din multe, poate să diminueze efectele dezastruoase ale nopţilor cu mai puţin somn decât e cazul.

Ce mi-a plăcut: pe lângă ce am zis mai sus, mă declar fan forever and for always al acestei creme. Mai trebuie să spun ceva?

Ce nu mi-a plăcut: aici nu prea am multe de spus, poate doar faptul că, după un timp, formula cremei are tendinţa să se separe. Astfel, mai întâi curge un fel de lichid transparent, dar numai o picătură, şi apoi crema în sine. Problema se rezolvă dacă ţin tubul cu capul în jos.

O voi cumpăra din nou? Sunt deja la al treilea tub, şi chiar dacă pare mic tubul, ajunge lejer cel puţin două-trei luni, cu folosire zilnică. Deci, da, când mi se termină tubul ăsta, iau sigur altul.

Mai mult, am observat că îmi plac destul de mult cosmeticele autohtone, şi avem câtva branduri solide şi care promit. Adică voi alege mereu o cremă Bioten sau Elmiplant sau chiar Gerovital (care, mai nou, beneficiază de o politică de marketing cu totul specială) în defavoarea Nivea sau L'Oreal. Call me crazy, dar aşa e.

La voi care balanţă se înclină mai mult? Vă plac produsele de beauty româneşti? Dacă da, care? Ce experienţe aveţi cu brandurile româneşti de produse de îngrijire?

Giveaway pensule SIGMA

Nu, n-am dispărut. Atâta că lucrurile au fost...complicate, iar butonul Postare nouă îmi provoca destule temeri, deşi materiale şi inspiraţie pentru blog am cu duiumul.

Dar revin în forţă şi ţin să vă anunţ că există în desfăşurare un giveaway aici, premiul este un set de pensule Sigma. Mă tentează, bineînţeles, că pe astea nu le am încă.

Aruncaţi un ochi, să vedeţi ce minunate sunt:

Aţi avut pensule Sigma? Ce părere aveţi despre ele?

PS: Vă mulţumesc că m-aţi urmărit constant.

Tag: My Make-up Story

Mai nou mă manifest şi pe blog la fel ca în viaţa reală: îmi place mai mult să stau şi să ascult decât să spun ceva. Bineînţeles, tăcerea mea e şi rezultatul lipsei de timp, de energie şi de inspiraţie, care mă vizitează pe rând. Dar, ca să îmi continui ideea, de urmărit vă urmăresc pe toate, lista mea de must read se lungeşte dacă nu în fiecare zi măcar tot la două zile, însă de scris n-am mai scris de nu mai ştiu când. Şi nu îmi place. Daaar, voi abuza de funcţia de programare a postărilor, mai ales că am o grămadă de idei pentru review-uri. Pentră că da, mi-am făcut blogul ca să ajut, ca să informez, asta ca să îi răspund lui Joice la ce a scris aici, lucruri pentru care îi dau dreptate.

Deci eram la curent cu tag-ul My make-up story, chiar mi-a plăcut din prima şi vroiam să-l fac şi eu, de la mine putere, dacă nu m-a băgat nimeni în seamă şi nu m-a tag-uit. Se pare că m-am înşelat însă pentru că am primit tag-ul de la Mya Beauty, un blog pe care nu îl ştiam până acum dar pe care îl voi citi din scoarţă în scoarţă. M-a emoţionat un pic tag-ul, simpla intenţie contează de cele mai multe ori şi probabil că Mya îmi urmăreşte blogul de ceva timp, astfel că ar fi nepoliticos din partea mea să nu onorez tag-ul. Să începem:

1. Ce vârstă aveai când ai început să te machiezi?

Până prin clasa a 8-a nu cred că am pus pe faţă mai mult decât balsam de buze şi eventual corector, mai ales că n-am fost scutită de problemele cauzate de acnee. Chiar am o amintire foarte funny cu o colegă nu tocmai drăguţă care a confundat corectorul sub formă de stick cu rujul şi l-a aplicat cu încredere, bineînţeles, fără să ceară voie. L-a luat pur şi simplu de pe bancă şi repede repede s-a dat cu el pe buze. Şi-a primit singură pedeapsa...

Oricum, prin liceu am avansat şi am început să folosesc într-o primă fază rimel şi corector şi apoi şi fond de ten. Treptat treptat am trecut şi la farduri de ochi, creioane, pudre şi de atunci nu m-am mai oprit nici acum, când sunt un mic make up obsessed. N-am fost în niciun fel precoce în ceea ce priveşte machiajul, dar mă consolez cu gândul că ăsta nu e singurul lucru pe care l-am făcut exact când a trebuit.

2. Cum ai devenit pasionată de make-up?

Încet, dar sigur. Sunt omul pasiunilor de durată, de orice natură ar fi ele, aşa că relaţia mea cu machiajul este una solidă. Totuşi, mă gândesc uneori că nu sunt atât de bună pe cât aş putea să fiu, sunt mereu perfecţionistă şi mereu e loc de mai bine. Mai ales când văd că sunt fete mai tinere şi care se mişcă mult mai bine. Asta mă face să mă ambiţionez să devin şi eu mai bună. Invidia nu are loc în vocabularul meu, doar admiraţia pentru ceea ce fac ele şi pentru faptul că reprezintă un model de la care am mereu de învăţat. Dar ca să răspund la întrebare, le-am făcut pe toate: am frecventat forumuri, am admirat operele altor fete, am stat pe youtube, am încercat pe propria persoană, am stat şi am meditat, m-am informat, mi-am făcut blog. Şi tot simt uneori că pot face mai mult. Dar atâta timp cât mă străduiesc, nu pot decât să avansez, nu-i aşa? Oricum, machiajul e ceva la care nu voi renunţa probabil niciodată.

3. Care sunt câteva din firmele tale preferate?

Dacă aş zice că am firme preferate, ar însemna să nu fiu chiar sinceră. Îmi plac până la obsesie anumite produse de la anumite firme, dar nu cred că pot spune că am o firmă preferată atâta timp cât sunt conştientă că nu cunosc toate gamele şi toate produsele. Dar există totuşi firme care îmi atrag atenţia oricând şi la orice oră: Maybelline, la partea cu fonduri de ten şi rimel, Max Factor, din principiu, Seventeen, pentru fardurile minunate, Bourjois, Nyx, la fel, din principiu. Mai nou, se adaugă la listă 17, firmă ce aparţine de Boots, No.7, Collection 2000, Models Own, Barry M, Essence, Catrice and so on. Nu am pic de stofă de snob astfel că Mac, Dior, Estee Lauder, Channel sau alte asemenea nu îmi provoacă decât tresăriri de scurtă durată şi extreeem de rar obsesii, datorate în principiu unei culori, cel mai adesea de fard, sau unei texturi. Ar însemna să fiu ipocrită dacă aş afirma că nu mi le-aş cumpăra dacă mi le-aş permite on a daily basis, însă sunt de părere că nu îţi trebuie neapărat produse high-end pentru a arăta de la rezonabil în sus.

4. Ce înseamnă make-up-ul pentru tine?

Micul meu secret care mă face să mă simt mai sigură pe mine, care îmi poate ridica moralul şi schimba starea de spirit şi care îmi permite să mă uit cu încredere în orice oglindă pe care o întâlnesc. Sau, şi mai bine, să mă uit în oglindă la modul admirativ, să îmi placă ceea ce văd. 

În acelaşi timp, privesc make-up-ul şi ca pe o pasiune de durată, ca un hobby care îmi permite să devin mai bună, o preocupare care mă relaxează şi nu mă lasă să cad în rutină şi în plictiseală. În plus, cine poate rămâne rece la curcubeul de culori şi la multitudinea de tehnici, idei, procedee? 

Bineînţeles, make-up-ul este şi o artă. Citeam undeva că machiajul este singurul tip de artă pe care îl porţi pe faţă şi pe care îl poţi şterge seara sau dacă nu a ieşit bine. Undă verde pentru experimentele menite să ne ajute să ne găsim personalitatea în machiaj, nu?

5. Dacă ai putea să porţi doar 4 produse pe faţă, care ar fi acestea?

În mod clar, fond de ten, rimel, fard de ochi. Al patrulea loc e relativ deschis propunerilor: poate creion de ochi, blush, balsam de buze/ruj...

6. Ce-ţi place cel mai mult la make-up?

Faptul că are puterea de a-ţi schimba starea de spirit, de a-ţi da mai multă încredere şi faptul că este un domeniu atât de vast încât cu greu poţi spune că te plictiseşte. Faptul că poţi experimenta şi poţi face ceva diferit în fiecare zi. Faptul că există atââât de multe opţiuni şi în ceea ce priveşte produsele dar şi culorile. Numai să nu vrei nu îţi găseşti ceva să ţi se potrivească şi să îţi stea bine.

7. Care este părerea ta în legătură cu firmele high-end vs. firmele low end?

Dincolo de latura financiară, cred că, până la urmă, totul se rezumă la alegerea personală şi la ceea ce ţi se potriveşte. Se poate foarte bine ca un fond de ten de 20 de lei să ţi se potrivească mănuşă iar unul de 200 să îţi provoace alergii, la fel cum şi un fard de firmă cu renume să nu te avatajeze deloc şi să ai în colecţie ceva mult mai ieftin dar care să îţi stea mai bine. Până la urmă calea de aur este cea de mijloc. Gustul, modul în care ceva ţi se potriveşte şi, nu în ultimul rând, posibilităţile financiare, sunt şi ele nişte elemente demne de luat în seamă. Fiecare e liber să aleagă ceea ce vrea, atâta timp cât alege cu gust şi i se potriveşte alegerea făcută. Mai mult, niciodată nu e bine să porneşti la drum cu idei preconcepute, pentru că mereu pot apărea surprize de unde nu te aştepţi. Şi bune şi rele.

8. Ce sfaturi ai da unui începător?

Nu sunt convinsă că am ajuns în punctul în care să pot da sfaturi, pentru că învăţ ceva nou în fiecare zi, dar ideea este că informarea şi experimentatul sunt cele mai importante din punctul meu de vedere. Numai cine nu vrea nu se informează în era tehnologiei şi a informaţiei, după cum numai cine nu e deschis la nou nu experimentează. Există fete cu un talent nativ la machiaj, după cum există şi fete care trebuie să pună osul la treabă pentru a obţine ceva acceptabil. Cred că de la fiecare se poate învăţa ceva, chiar şi din dezastre sau încercări nereuşite. 

Însă ceea ce i-aş spune oricui este să nu exagereze: în machiaj less is more întotdeauna, fără excepţie. Şi nu în ultimul rând, fiecare trebuie să îşi găsească stilul pentru că ceea ce mă avantajează pe mine s-ar putea să îi stea aiurea altcuiva.

9.Ce make-up trend n-ai reuşit niciodată să înţelegi?

Tipul de machiaj folosit pe catwalk mi se pare uneori cel puţin ciudat, însă îmi dau seama că face parte dintr-un concept, împreună cu hainele şi coafura. Trendurile nu sunt legi imuabile, aşa că prefer să aleg ce ştiu că ma avantajează. Mai degrabă, ceea ce n-am reuşit să înţeleg niciodată este de ce unele fete persistă în greşeli crunte de machiaj şi aleg ceva care nu le avantajează şi de ce unele se încăpăţânează să respecte trendul mai ceva ca pe litera legii. Totul trebuie luat cum grano salis, fără a sări calul şi fără a uita că în primul şi în primul rând trebuie respectat materialul clientului, adică ceea ce are de oferit fiecare fizionomie, cea personală sau a altcuiva.

10. Ce crezi despre comunitatea de beauty de pe Youtube/ Blogspot?

Că, în latura ei de elită, reprezintă o sursă inestimabilă de informaţie, mereu accesibilă oricui vrea să se perfecţioneze. Pe partea cealaltă, cred că există o grămadă de buruieni, adică foarte multe fete care şi-au făcut cont/blog din plictiseală. Dar şi ele au rostul lor, pentru că reprezintă o mostră de aşa nu. Oricum ar fi, este admirabil că există şi mai ales, că are în componenţă atâtea fete talentate.

Nu voi pasa tag-ul mai departe pentru că nu cred că mai există multe fete care să nu-l fi făcut. Dacă însă mai sunt, le invit să răspundă şi ele invitaţiei şi să împărtăşească cu noi povestea lor de dragoste cu machiajul.

Estée Lauder: demachiant-cremă pentru ten uscat

Evident că sunt adepta îngrijirii personalizate a tenului, care presupune respectarea nevoilor specifice fiecărui tip de ten. Evident că nu am tenul uscat, decât eventual iarna din cauza vântului. Şi atunci bineînţeles că intervin în forţă şi folosesc o cremă mai hidratantă decât cea cu care mă dau în mod obişnuit şi în scurt timp toate sunt bune şi frumoase din nou. Că să fie cât se poate de clar, tenul meu este normal, uneori cu tendinţe mixte, alteori cu toanele specifice unui ten sensibil. În general ne înţelegem bine, îl respect, el nu dă doi bani pe respectul meu şi face tot ce vrea el. Dar pe ăsta îl am, cu ăsta defilez, nu? 

Ideea este că anul trecut în preajma Crăciunului am primit o mostră de 30 de ml, de fapt varianta mini, a demachiantului cremă pentru ten uscat de la Estée Lauder. Multă vreme i-am dat numai târcoale, nu l-am folosit, pentru că aveam senzaţia că este total nepotrivit pentru tipul meu de ten, care are piticeii pe care vi i-am descris mai sus. Dar asta se întâmpla înainte să renunţ, pe rând, la demachiantul cu muşeţel de la Yves Rocher, cu care tenul meu ajunsese să aibă ceva personal, dar şi la cel de la Bourjois pentru ten normal, în ambalaj albastru, care îmi provoca nişte puncte negre de toată frumuseţea. Aşa că, la un moment dat, cumva contrânsă de circumstanţe, dar şi cu o doză sănătoasă de curiozitate, care nu-mi lipseşte niciodată, am încercat demachiantul Estée Lauder. Prima impresie a fost una onomatopeică: Câh. Textura este una extrem de groasă, asemănătoare unguentelor. Mai mult, are o culoare alb-sidefată, deci ar putea fi confundat cu uşurinţă cu un unguent. Miros nu are, dar şi dacă ar avea, asta nu l-ar face mai interesant la o primă vedere. Dar să o luăm sistematic:

Preţ: 20-25 de euro, în funcţie de site şi de ofertă, pentru 125 de ml. Produsul este în mod clar unul care tinde spre high-end pentru că nu cred că multe din noi sunt dispuse să dea atâţia bani pentru un simplu demachiant. Este cert însă că şi brandul dictează în acest caz.

Ce promite produsul: Citez spusele producătorului, ca un filolog ce mă aflu: Demachiantul sub formă de cremă oferă noi senzaţii pentru tenul uscat. Spuma bogată pe care o produce curăţă blând şi totuşi eficient. Păstrează bariera de hidratare a pielii şi o îmbunătăţeşte. Amestecul calmant de plante linişteşte şi catifelează tenul. Produsul lasă pielea curată, hidratată, proaspătă şi cu o senzaţie de bine. 

Ce face produsul: în mod cert, ceea ce promite, chiar şi pentru un tip de ten căruia nu i se adresează în mod

special. Pe de altă parte, mi se întâmplă frecvent să am senzaţia de piele uscată după demachiere, mai ales că sunt fan declarat demachiant care se înlătură cu apă. Aşadar, acest demachiant, deşi în aparenţă extrem de gras, curăţă exemplar şi chiar dă o senzaţie de curăţenie atât de eficientă încât pielea se simte un pic uscată. O să spuneţi că tenul meu este foarte ciudat. N-o să vă contrazic. Oricum, am anumite rezerve în privinţa efectelor pe un ten cu adevărat uscat, dacă pe al meu, normal cu veleităţi de ten mixt, mi-l usucă uneori. 

Pe de altă parte, senzaţia de curăţire şi de piele fină este imposibil de egalat, nu l-am mai regăsit la niciun demachiant de acest fel. Poate totuşi împărţirile gen ten uscat/normal/mixt sunt mult prea rigide, nu ştiu. Mai mult, cred că tocmai datorită consistenţei de unguent respingător, produsul este extrem de economic, pentru că e nevoie de o cantitate cât un bob de orez pentru a demachia inclusiv rimelul. Ceea ce înseamnă că preţul nu este atât de exagerat pe cât pare la prima vedere.

Îl voi cumpăra din nou? În mod cert, mi-a plăcut mult de tot, însă problema e că preţul lui depăşeşte un pic bugetul meu în acest moment pentru un demachiant. Totuşi, nu promit că o să rezist, mai ales dacă o să găsesc vreo ofertă avantajoasă. Până la urmă, produse de genul acesta te fac să te simţi cumva specială şi nu datorită brandului în sine, cât datorită efectelor pe care le au asupra tenului şi, surprinzător, şi asupra moralului. Doar orice beauty-addict are comfort-product-urile ei, nu-i aşa? 

Pe voi ce produse de beauty vă fac să vă simţiţi speciale şi au puterea să vă liniştească?

Cu produse Estée Lauder v-aţi mai întâlnit până acum? Ce părere aveţi despre ele?

PS: dacă postarea mea nu a fost îndeajuns de disturbing, aflaţi că în aceeaşi gamă există şi un exfoliant. Bineînţeles că dacă pun mâna pe el nu-l iert. Şi vă anunţ şi pe voi ce poate.

Tag: What's in my bag

Mi-a plăcut mult de tot tag-ul ăsta, care are deja ceva vechime în blogosferă, dar am vrut să-l fac şi eu pentru că mi se pare tare simpatic. Plus că a fost chiar fain să văd ce au bloggeriţele în geantă şi ce cară cu ele on a daily basis. Acum să vă arăt ce am eu în geantă, care momentan este rucsacul prietenului meu, din mai multe motive: mai nou trăiesc în adidaşi pentru că mi-e mai uşor la serviciu şi, logic, o geantă ar arăta ca naiba cu adidaşi. Intenţionez însă să revin la geantă o dată cu schimbarea papucilor. În al doilea rând, am şi eu un rucsăcel, unul de la Kappa, maro şi micuţ, dar prea micuţ pentru ce îmi trebuie mie să am la mine zi de zi. Urmează să îmi iau şi eu un rucsac propriu, dar încă n-am văzut ceva care să îmi placă la nebunie. Căutările continuă. Oricum, am văzut şi câteva genţi fumoase, aşa că scorul este foarte strâns.

În acest moment, acestea sunt lucrurile pe care le port zi de zi cu mine:

Şi acum legenda, că nu ştiu dacă e totul clar în poză. De la stanga la dreapta şi de sus în jos, avem următoarele:

- ochelari de soare cu husa lor, mi-e tot timpul teamă să nu îi zgârii, plus că aşa mi-e mai uşor să dau de ei. Ar trebui totuşi să încep să îi las acasă pentru că s-au dus vremurile în care nu vedeam în faţă din cauza soarelui puternic.

- numărul de noiembrie al revistei Marie Claire UK, primit de la sora mea, care şi-a luat două exemplare din revistă pentru că avea cadou ojă roşie, respectiv vişinie marca Ciate, după spusele ei extrem de bună. Port revista cu mine pentru că îmi place să citesc de obicei revistele din scoarţă în scoarţă şi la Marie Claire de noiembrie chiar am de lucru, ca e tare groasă şi plină de articole extrem de interesante.

- sticla de apă la 1 litru, pentru că rezist fără ce vreţi voi, dar fără apă nu. 

- numărul pe noiembrie al revistei Cosmopolitan UK, de data asta cumpărat cu extrem de multă satisfacţie de mine. Cosmo UK şi Glamour UK sunt favoritele mele, am ce citi în ele şi mi se par smart. Abia aştept să apaă numerele pe decembrie, la începutul săptămânii viitoare. Şi da, ca să vă răspund la o întrebare pe care deja o intuiesc: da, îmi supraestimez pauza de prânz, dar tot le car după mine în speranţa că poate poate apuc să le citesc. Şi să nu am nimic de citit la mine iar e aiurea rău. Citesc şi cărţi, logic, dar momentan sunt între ele, adică abia azi am început una nouă. Poate îi dau o şansă şi maine o iau cu mine.

- noua mea agendă, în care am de notat o grămadă de lucruri ce ţin de serviciu şi pe care, dacă nu le scriu le uit. Am ales una mică, de buzunar, cu spirală şi sper să mă împac bine cu ea.

- gelul antibacterian, la 150 de ml, pentru că sunt alergică la praf, nu-l suport pe mâini şi la serviciu vin foarte des în contact cu el.

- aparatul foto în husă: un Samsung ES60, primit de ziua mea de la sora mea. Uneori cred că e mai deştept ca mine, are o grămadă de setări, dar tot nu am reuşit să-l conving să îmi surprindă machiajele cum sunt ele.

- mp3 player-ul meu, tot Samsung, care îmi ţine de urât când merg mult pe jos, adică zilnic

- umbrela, accesoriu absolut necesar, mai ales că a venit sezonul ploilor

- deodorantul Sure, echivalentul Rexonei. L-am ales pentru că are un miros fresh şi îl iau după mine pentru momentele în care am senzaţia că deodorantul stick nu îşi face ca lumea treaba sau când abuzez de răbdareaşi eficienţa lui

- gloss-ul Miss Sporty, luat de la Cluj cu fenomenala sumă de 3,50 de lei (era şi la reducere). Îmi place mult gustul, cum miroase şi cum arată de buze

- balsamul de buze marca proprie Carrefour, probabil făcut de Farmec la Cluj (nu mai am ambalajul), care hidratează neaşteptat de bine. Eu am nişte experienţe mai puţin plăcute cu balsamul Nivea aşa că am decis că încerc altceva şi se pare că am avut mare noroc, e tare bun acest balsam

- cheile de la casă, cu un breloc tare drăguţ cu Turnul Eiffel, luat direct de la sursă, adică de la Paris, acum vreo 3 ani

- plasturi, pentru că am tendinţa să mă tai/rănesc şi trebuie să am la mine un kit de prim ajutor

- şerveţele, de obicei 2-3 pachete, pentru că sufăr de rinită alergică şi practic sunt dependentă de batistuţe

- ciocolăţică cu cocos, pentru momentele în care am nevoie de un boost de energie. Nu sunt fac ciocolată în principiu, dar asta are mai mult cocos decât cioco, aşa că e perfect

- bomboane Fisherman's Friend, pe care le-am descoperit acum mulţi ani în Germania. Au în compoziţie lemn dulce, care mie îmi place la nebunie, dar care ştiu că nu e preferatul tuturor

- bomboane Halls, aici cu miere, tot din motive de alergie şi dureri frecvente de gât, ca şi celălalte bombonele

- pastile diverse, am la mine măcar un analgezic pentru că sunt mai mimoză de felul meu şi sunt destul de sensibilă. Am învăţat de ce am nevoie în mod regulat şi le port cu mine pentru orice eventualitate

- portofelul, cu acte şi, în principiu, bani. Sau măcar card. Portofelul e de la prietenul meu, cadou de 8 martie şi îmi place tare mult, a fost dragoste la prima vedere

- telefonul, Samsung Star. Mi l-am dorit mult, iniţial vroiam pe alb, dar când l-am văzut live, m-am răzgândit. În poză nu apare husa telefonului, musai pentru un telefon cu touchscreen, mai ales la cât sunt eu de stresată că o să-l zgârii. Deşi îl am din martie, încă are folia pe ecran, şi nu dă semne că ar vrea să plece de acolo, aşa că o lsa liniştită în treaba ei, mai ales că protejează ecranul.

Vouă ce nu vă lipseşte din geantă? Care sunt lucrurile fără de care nu plecaţi din casă?

Lady's Blush MAC Starter Giveaway

Nu, n-am dispărut din blogosferă şi nici n-am abandonat blogul dar, după cum vă povesteam, job-ul meu cel nou mă cam acaparează şi încă n-am reuşit să le împac pe toate. Nu renunţ însă şi vă promit postări cu review-uri interesante.

Să revenim la oile noastre: probabil că sunt ultima care postează entry-ul pentru giveaway-ul organizat de Andreea aici. Am decis sa intru şi eu în concurs din pură curiozitate: aş da orice să aflu ce e în punguliţa magică, adică aici:

Nu ştiu dacă random.org o să ma placă şi de data asta, sunt multe fete care au intrat în concurs, dar dacă nu încerc nu am de unde să ştiu, nu?

În rest, vă promit că o să revin cu un tag care a circulat în urmă cu ceva vreme în blogosferă şi care mi-a plăcut şi cu nişte review-uri pe care vroiam să le scriu de mult.

Voi ce ziceţi? Aţi refuza un asemenea cadou? O plăsuţă plină cu produse MAC? Da, aşa ziceam şi eu...