luni, 28 februarie 2011

Favoritele lunii februarie

Era cât pe-aci să se facă 1 martie și eu să uit să scriu despre produsele pe care le-am folosit cu drag în lune februarie. Noroc că există alte bloggerițe mult mai harnice decât mine. Trebuie însă să recunosc rușinată că mi-am simplificat machiajul (în sensul că am redus din complexitatea combinațiilor și din varietatea lor), am mers mai mult pe staple make-up, adică acele machiaje pe care pot conta în zilele în care nu dau pe-afară de inspirație, acele combinații care nu mă lasă la greu și pe care le pot realiza de la rapid la extrem de rapid (recordul deținut în prezent e de 5 minute pentru un full make-up). Așadar, favoritele lunii februarie sunt:

1. Trio Seventeen Spring Orchids (nuanța 43):

Ador cele două nuanțe de pe rândul de jos, movul mai închis este pur și simplu divin, nici prea mov nici prea închis, are o textură genială, cel puțin pentru mine. Reușesc să fac exact câtă umbră e nevoie pentru un machiaj de zi care să fie totuși interesant.





2. Fard mono Seventeen Ivory (nuanța 16)

Am făcut săpături adânci pe site-ul Seventeen, dar se pare că această nuanță de fard mono nu face parte din colecția actuală, astfel că nu l-am găsit pentru ilustrare. Este un bej delicat, culoare și iluminare în același timp, îl port de obicei cu un fard maro satinat de la 17 (marcă Boots) și am descoperit cu ocazia asta că uneori un fard mat (cum este Ivory) face casă bună cu unul satinat sau chiar sidefat. Rezultatul e cel puțin interesant, mai ales că Ivory mai taie un pic din sclipiciul maroului (eu oricum nu port farduri excesiv de sidefate), dând în același timp machiajului o finețe și o eleganță care îmi dau încredere în mine atunci când îl port, mai ales că această combinație este ideală pentru un machiaj office, pentru serviciu. 

Cum vă spuneam, nunța exactă nu am reușit să o găsesc (și aș fi bună de legat dacă aș încerca să îi fac poză la ora asta), dar sunt convinsă că se mai găsește la standurile Seventeen. Încerc totuși o aproximare: Ivory este undeva între aceste două nuanțe, ambele Seventeen (primul e 45, Pearl și al doilea, 278, Elegant Cream):



3. Cremă pentru mâini cu gălbenele de la Alverde

Crema a fost cadou de bun venit de la cea mai bună prietenă a mea și am folosit-o din prima zi: are o textură intermediară, nici prea light dar nici prea groasă, se absoarbe repede și, cel mai important, îmi protejează mâinile de eczema îngrozitoare care mă chinuie uneori și de crăpăturile dureroase cauzate de vânt și ger.

4. Fond de ten Maybelline Affinitone Mineral (nuanța 30)

M-am întors la dragul meu fond de ten imediat ce nesuferitul Maybelline Pure Mineral (cică echivalentul lui, nedisponibil în România) și-a dat sufletul, moment în care aproape am dat party. La Affinitone nu am găsit nunța pe care o luam de obicei și, cum trebuia totuși să îmi iau fdt pentru că eram efectiv în pană, am ales nuanța 30, Sand, de care m-am ferit multă vreme, dar care arată neașteptat de bine pe fața mea. 



5. Șervețele demachiante Elmiplant Skin Moisture

După atâta machiaj, e nevoie și de demachiere, nu? Șervețelele de la Elmiplant mă scot din încurcătură de fiecare dată când nu am chef sau energie să mă complic cu demachiatul care se spală sau cu cel micelar. Știu că nu e chiar cel mai indicat să te demachiezi folosind șervețele, nimic nu egalează demachiatul cu cremă de spălare, însă uneori e necesar și cu atât mai indicat cu cât primele variante nu sunt viabile. Și oricum, e muuult mai bine să te demachiezi chiar și cu șervețele decât să te duci la culcare nedemachiată (unul din cele mai mari no-nos cosmetice pentru mine).
Pentru voi care au fost produsele pe care le-ați folosit cu cel mai mare drag în februarie? Vă face cu ochiul vreunul din cele prezentate de mine? Vreți review la unul sau mai multe din ele? Dacă da, nu e nevoie decât să îmi spuneți și mă execut. În rest, o să revin cu o leapșă (despre care toate bloggeritele spun că sunt ultimele care au făcut-o când nu sunt, eu cred că o să fiu ultima), dar și cu continuarea serialului despre diferitele tipuri de fond de ten de la Maybelinne pe care le-am testat până acum.

luni, 21 februarie 2011

Serial FDT Maybelline: Pure Makeup

OK, sa stabillim din start o chestie: sunt un blogger lazy, nu știu dacă mai acceptați scuze și justificări de la mine (dacă e totuși cineva care le vrea, here they are: 1. căutarea unui job, misiune încheiată cu succes, din moment ce a trebuit să aleg între trei variante și 2.activități specifice unei miresici de 2011). 

Că tot am lămurit-o și pe asta, vreau să încep azi o serie de postări care au ca temă tipurile de fond de ten de la Maybelline, cu două precizări: nu sunt plătită pentru a scrie aceste postări (deși nu m-aș supăra) și o să scriu doar despre acele produse pe care le-am încercat pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp și despre care pot emite păreri pertinente și argumentate.

Primul pe listă este fondul de ten Pure Makeup. Este FDT-ul pe care l-am folosit pe toată durata liceului, de prin clasa a 10-a până am absolvit. Acum nu se mai găsește, l-au scos din producție și de aceea mă bazez strict pe amintiri acum, când vă povestesc despre el.

Prețul lui nu era unul exagerat: gândiți-vă că mi-l puteam permite, în condițiile unui buget de liceană care nu are tatăl patron și mama manager. La nivelul prețurilor de azi, aș estima că era până în 20 de lei și bineînțeles, conta mult de unde îl luam. Dacă nu mă înșel, îmi luam nuanțele 20 sau 21, pe care ulterior mi le-am luat și la alte fdt Maybelline (ei sunt destul de constanți în numerotarea nuanțelor, care sunt cam aceleași la toate fdt-urile). Acum știu mai bine, am avansat la zona 30-40, dar asta e o altă poveste.

Marele plus al acestui produs era că baza fdt-ului era apa, și deci Pure Makeup era cu atât mai indicat tenurilor cu probleme, mai ales că se lăuda și că este non-comedogenic. De aceea, textura sa era una light, se întindea ok și rezista destul de mult.

V-am mai povestit că nu am fost scutită de minunata acnee, astfel că la un moment dat chiar am simțit nevoie să folosesc fond de ten, pentru a acoperi ceea ce era de acoperit. Astfel, cu o consistență de gel-cremă, cum apare și pe ambalaj (eu aș zice mai degrabă că avea consistență lichida), Pure Makeup îmi oferea o acoperire medie, însă suficientă chiar și în cazul unor urme inestetice sau a unor coșuri mai cu personalitate.

Pure Makeup era destinat unui ten mixt, poate chiar gras și nu îmi amintesc să fi avut probleme cu luciul. Își făcea onorabil treaba, matifia suficient și rezista o zi întreagă pe față, sau cel puțin cât dura o zi de școala (atâta timp cât era necesar să arăt ok, nu ca o colegă de care ne distram copios de fiecare dată când apărea la școală cu fdt-ul tip mască sau rujul întins pe jumătate de față după o sesiune de mozolit cu simț de răspundere cu prietenul ei). 

Ce mi-a plăcut la el probabil că nu o să pot enumera în detaliu, pentru că, până la urmă, au trecut atâția ani de atunci. Țin minte însă că inițial am folosit vreo 2 sau 3 tuburi de fdt Miss Sporty (cel pentru matifiere) și, după ce am descoperit Pure Makeup, nu m-am mai întors la el, preferându-l pe acesta atâta timp cât s-a fabricat. Totuși, nu am suferit prea mult când a dispărut, mi-am mutat atenția asupra altor fdt-uri de la Maybelline, despre care o să vă povestesc în postările viitoare. Pe scurt: acoperea bine, îmi plăcea consistență și aspectul final, prețul nu era deloc mare, mă făcea să mă simt mai bine în pielea mea chiar și în zilele în care tenul meu nu coopera.

Ce nu mi-a plăcut la el? Din nou, lucrez cu o memorie care nu e chiar strălucita, plus că pe vremea aia nici nu eram a beauty addict, ca să știu la ce să fiu atentă. Ceea ce știu sigur e că nu era rezistent la transfer și mă trezeam cu haina de iarnă murdară de fdt. Din nou, nu este singurul fdt cu acest păcat, însă o dâră de fdt pe haină este nu numai inestetică, dar pe mine personal mă și enervează de la un punct încolo. Un alt minus este poate acoperirea medie, care nu mă mulțumea pe deplin și uneori trebuia să folosesc și corector pentru a masca anumite coșuri sau urme.

Per total, Pure Makeup de la Maybelline mi-a plăcut, de aceea l-am și folosit atâția ani (vreo 3, după estimările mele). Dacă s-ar mai produce, probabil l-aș alege pentru perioadele de vară, datorită calităților sale matifiante și a acoperirii medii (care acum mi se potrivește de minune). 

Voi aveți produse cosmetice de care să vă amintiți cu drag? Care sunt ele?